Divorțul este o cale juridică de desfacere a unei căsătorii pe cale administrativă sau judecătorească.

Oricare ar fi motivele declanșării divorțului – infidelitate, violență domestică, nepotrivire de caracter, neînțelegeri, odată ce ați luat această decizie, cel mai important pas este să apelați la un avocat specializat în divorț deoarece el vă poate apăra drepturile și vă va ajuta în luarea deciziilor importante pe tot parcursul procesului.

Conform noului Cod Civil, există următoarele variante de desfacere a unei căsătorii:

De comun acord
– La cererea unui soț, atunci când are motive temeinice și poate dovedi cum că raporturile dintre cei doi sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibilă.
– La cererea unui soț, după o separare reală de minimum 2 ani.
– La cererea unui soț care din motive temeinice de sănătate nu mai poate continua căsnicia.

Procedurile de divorț în România

Procedura juridică

Poate fi folosită dacă soții cad de comun acord sau dacă unul dintre ei depune o cerere de divorț în instanță. Este important de știut că judecătorul nu se poate pronunța în favoarea divorțului dacă unul dintre soți are o situație medicală care afectează judecata sa și nu poate să-și exprime consimțământul valabil. Această procedură poate fi pusă în aplicare indiferent de durata căsătoriei sau dacă soții au sau nu copii minori în cadrul căsătoriei.

Procedura administrativă

În cazul în care soții sunt de acord să divorțeze și nu au copii minori, fie născuți, fie adoptați înainte sau în timpul căsătoriei, ofițerul de stare civilă unde a avut loc căsătoria sau unde au ultima reședință comună poate soluționa divorțul. Potrivit legii române, ofițerul de stare civilă stabilește o “perioadă de gândire” de 30 de zile, astfel încât soții să poată reflecta asupra deciziei lor. Doar după ce se depășește perioada de probă soții pot lua decizia finală cu privire la desfacerea căsătoriei. Părțile primesc ulterior certificatul de divorț de la ofițerul de stare civilă, după ce se declară desfacerea căsătoriei.

Procedura notarială

Soții pot alege această procedură chiar dacă au copii minori, dar numai dacă aceștia sunt de acord cu privire la toate aspectele legate de: numele soților după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, reședința copiilor, să mențină relația dintre părinți și copii și contribuția părinților la cheltuielile necesare pentru creșterea și educarea copiilor. Perioada de 30 de zile de gândire se aplică și acestei proceduri.

Notarul public va respinge cererea și va ajuta soții să completeze cererea de divorț în instanță dacă nu reușesc să ajungă la un acord cu privire la toate cele de mai sus.

Obligațiile cu privire la creșterea și educarea minorului

Autoritatea părintească este un drept al ambilor parinti, potrivit noului Cod Civil, aceștia având, însă, și obligația de a veghea la creșterea si educarea minorului. Decăderea din drepturile părintești nu poate fi dispusă decât în cazurile extreme, în care este pusă în pericol integritatea fizică, psihică sau dezvoltarea minorului.

Însă exercitarea în comun a autorității părintești nu înseamnă că, pentru absolut orice decizie legata de minor, trebuie să își dea acordul ambii părinți, ci doar pentru deciziile importante (cum ar fi alegerea școlii pe care o va urma sau efectuarea unei intervenții chirurgicale sau plecarea din țară etc.)

Locuința copilului după divorț și legăturile cu celălalt părinte

În Codul Civil se precizează că în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic„.

Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi va stabili domiciliul la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior. Părintele care nu locuiește cu copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, se prevede în actul normativ, iar copilul e obligatoriu ascultat în această privință.

,,În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire”, se mai prevede în Codul civil.

După divorț, autoritatea părintească nu se dă unuia dintre părinți decât dacă judecătorul decide că, din anumite cauze, e în interesul superior al copilului să se întâmple așa. Spre exemplu, să ne imaginăm cazul unui părinte violent. Dar chiar și așa, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, după cum scrie în Codul civil.

 

Căutați un avocat specializat în divorț?

CONTACT