Acest articol tratează poziția în urma unei cereri de întreținere a divorțului și divizarea activelor în timpul divorțului, dacă cererea de divorț este audiată în România.

Legislația română a încercat să abordeze această chestiune, dar instanțele sunt rezervate cu privire la cererile care pot fi formulate în temeiul Codului civil român.

Conform legislației române, art. 389 din Codul civil român prevede că în urma unui divorț încetează obligația de întreținere impusă de lege între părți. Prin urmare, după divorț, o parte are dreptul să primească întreținere de la cealaltă parte numai în anumite circumstanțe și dacă sunt îndeplinite cerințele obligatorii specifice. Pentru a primi întreținerea de la cealaltă parte după divorț, o parte trebuie să demonstreze că are nevoie de o incapacitate de muncă care a survenit înainte de căsătorie sau în timpul căsătoriei. El / ea va avea, de asemenea, dreptul de a primi întreținere, dacă incapacitatea a apărut în termen de un an de la data divorțului, dar numai dacă incapacitatea este cauzată de o circumstanță care este direct legată de căsătoria anterioară. Nu există niciun drept automat de a solicita întreținere ca în multe țări occidentale.

Instanța poate, până la pronunțarea unei decizii definitive cu privire la divorț, prin emiterea unui ordin prezidențial temporar, să stabilească măsuri temporare în ceea ce privește șederea oricărui copil minor, pensia alimentară și utilizarea casei familiale. Drept consecință, considerăm că întreținerea către cealaltă parte poate fi acordată și în timpul procedurii, dar numai dacă cerințele specifice menționate de art. 389 sunt îndeplinite.

În ceea ce privește plata pensiei alimentare în perioada cuprinsă între depunerea cererii de divorț și finalizarea divorțului, legea nu face nicio mențiune specifică cu privire la plata întreținerii, cu excepția celor menționate.

Fără a ne lega de dispozițiile de mai sus, partea considerată responsabilă pentru divorț nu poate primi întreținere pentru mai mult de un an de la pronunțarea divorțului. În toate celelalte cazuri, plata pensiei alimentare va înceta atunci când partea care primește pensie alimentară se va recăsători sau circumstanțele lor se vor schimba.

Mai mult, pensia alimentară menționată mai sus și stabilită prin art. 389 Cod civil nu poate și nu trebuie confundată cu compensația pe care o parte ar putea să o aibă în cazul în care căsătoria este pronunțată din culpa celeilalte părți, astfel cum este stabilită de art. 390 Cod civil român.

Această despăgubire poate fi solicitată de partea reclamantă și poate fi obținută de la partea apărată numai în cazul în care instanța va stabili culpabilul inculpatului în încălcarea căsătoriei și numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani.

Mai mult, dacă o parte solicită despăgubiri pentru art. 390 Cod civil, el / ea nu poate solicita, de asemenea, întreținerea de către cealaltă parte, așa cum se menționează la art. 389.

Există, de asemenea, dispoziții cu privire la situația drepturilor părții cu privire la bunurile proprietății comune până la finalizarea divorțului. Articolul 385 alin. 1 din Codul civil român stabilește că regimul matrimonial cu privire la bunuri va fi considerat că a încetat la data înregistrării cererii de divorț în instanță.

Mai mult, același articol prevede că, în circumstanțele specifice ale cauzei, instanța poate stabili că regimul matrimonial a încetat atunci când părțile s-au separat înainte de depunerea cererii de divorț.

În majoritatea cazurilor, instanța care se ocupă de divorț și separarea bunurilor se va pronunța mai întâi în legătură cu cererea de divorț și numai ulterior va lua în considerare orice cerere privind întreținerea și separarea bunurilor. Motivul procedurii astfel este că, în ceea ce privește procedura de divorț, instanța solicită mai puține dovezi în comparație cu cererea de separare a bunurilor care poate fi destul de lungă și costisitoare.

Excepția de la această procedură nescrisă, urmată în mod normal de instanțe, este atunci când părțile au solicitat divorțul și au convenit asupra modului în care vor fi împărțite bunurile care au fost achiziționate de acestea în timpul căsătoriei și sub regimul comunității de bunuri. În acest caz, instanța se poate pronunța asupra divorțului și separării bunurilor în același timp, în conformitate cu acordul părților.

În toate celelalte cazuri, divorțul va fi mai întâi finalizat și apoi instanța va decide cu privire la separarea bunurilor.

Separarea activelor se va face în conformitate cu procedura generală de separare a proprietății comune, prevăzută de articolele 980-996 din Codul de procedură civilă din România. Procedura este inițiată de una dintre părți care va depune o cerere la instanța competentă pentru împărțirea bunurilor. Cererea se bazează pe o listă a activelor care au fost achiziționate de părți în timpul căsătoriei, estimând valoarea fiecăruia dintre aceste active.

În cazul în care nu se poate ajunge la un acord între părți, instanța va stabili care dintre bunuri au fost dobândite în timpul căsătoriei și contribuția respectivă a fiecăreia dintre părți la achiziționarea acestor active, precum și orice cheltuieli care ar fi putut fi suportate și contribuite de oricare dintre părțile către achiziția lor.

Regula este că separarea se va face numai în circumstanțe excepționale când activul nu poate fi împărțit într-un mod satisfăcător, separarea se va face prin acordarea activului (activelor) uneia dintre părțile care vor plăti despăgubiri către cealaltă parte în suma stabilită de instanță. În cazul în care un activ nu poate fi împărțit sau dacă prin împărțirea acestuia semnificativă va avea loc o pierdere de valoare a activului respectiv până când instanța decide asupra separării activelor atunci în conformitate cu art. 989 Codul de procedură civilă română, oricare dintre părți poate solicita ca respectivul bun să fie pus în grija sa în așteptarea hotărârii judecătorești.

Atunci când ia în considerare cererea la luarea deciziei, instanța va lua în considerare următoarele, i) cota la care fiecare parte are dreptul și ii) dacă oricare dintre ele a adus îmbunătățiri asupra activului. În același timp, instanța va stabili valoarea despăgubirii acțiunii celorlalte părți și pe care partea care o va reține va trebui să o plătească.

Codul civil român se referă numai la bunurile fizice, iar dispozițiile legale menționate nu se aplică banilor sau altor instrumente financiare, inclusiv acțiuni și valori mobiliare. Din acest motiv, instanța nu poate acorda un avans din banii la care una dintre părți are dreptul înainte de a finaliza separarea activelor, deoarece acest lucru nu este același lucru cu plasarea unui activ sub controlul părții, așa cum a menționat civilul român. Codul de procedură.

Împărțirea activelor într-un divorț românesc este un domeniu de drept care se dezvoltă încet. Atunci când consiliați un client în care există o alegere a locului legal pentru a asculta cererea de divorț și pentru împărțirea activelor, o analiză atentă a locului depinde adesea de varianta cea mai favorabilă pentru clientul nostru.

Căutați un avocat specializat în divorț?

Avocat divorț