Una dintre diferențele fundamentale dintre dreptul comun și sistemul de cod civil sunt diferitele modalități prin care ambele sisteme juridice abordează contractele, implementările acestora și termenii și condițiile.
România fiind o țară cu drept de cod are o lege contractuală dezvoltată cuprinsă în Codul comercial și Codul de procedură comercială. Ambele coduri stabilesc în detaliu care sunt termenii care trebuie incluși într-un contract și cum trebuie interpretați. Aceasta înseamnă că, în multe cazuri, avocații nu sunt consultați în pregătirea și finalizarea acordurilor complicate. Dacă una dintre părți nu este din România, acest lucru poate duce la dificultăți și poate produce anumite probleme pe care părțile nu le-au avut în vedere.
Chiar și acum după aproape treizeci de ani de la căderea comunismului în România, obiceiurile vechi mor greu. Companiile și partenerii lor realizează contracte cu propriile lor termene și condiții. Întrucât aceste contracte pot acoperi chestiuni foarte simple, ei cred că utilizarea avocaților nu este necesară. Chiar și acum multe persoane și întreprinderi văd avocații ca o piedică și consideră că pot face față mai rapid și mai bine problemelor fără ajutorul unui avocat specializat.
Uneori, în contextul local, acest lucru este adevărat; Uniunea Europeană și deciziile Curții Europene de Justiție au schimbat totuși această abordare simplistă. Ambele sisteme legale prevăd teoria conform căreia fiecare cetățean este considerat a cunoaște legea. Sistemul de coduri este personificarea acestor reguli, deoarece se presupune că aceste coduri acoperă toate eventualitățile și circumstanțele. Acest lucru a fost bine acum o sută și chiar cincizeci de ani, dar odată cu apariția tehnologiei, aplicarea legii s-a schimbat. Din păcate, în multe cazuri, încă prevalează legea veche.
Spre exemplu, cum ar putea un mic întreprinzător din Arad să cunoască directivele și regulamentele emise de Bruxelles. Sunt anumite cazuri când regulile și legile din România, care sunt adesea prost gândite redactate, pot intra în conflict cu deciziile UE și ale instanțelor.
În calitate de avocat, primesc documente redactate de clienți, de multe ori lipsesc aspecte importante care trebuie acoperite. Singura problemă este că astfel de documente sunt produse și prezentate avocatului după eveniment.
În calitate de avocat, sfatul meu este să recomand clientului să ajungă la un acord cu cealaltă parte implicata, iar apoi un avocat să examineze ce au acoperit în contract. Adesea, vom ridica aspecte care, în urma reflecției pe care le pot considera, sunt extrem de importante.
Nu poți acuza clienții pentru necunoașterea dreptului european și a impactului acestuia. În multe cazuri, însă, o revizuire a legilor și reglementărilor UE reprezintă bani bine cheltuiți. Există acum multe firme de avocatură cu sediul la Bruxelles, care se specializează nu numai în „cazurile mari”, ci și în cazurile mai banale care afectează cotidianul de afaceri din România. Astfel de firme sunt foarte fericite să coopereze cu firme de avocatură locale și să transmită cunoștințele și expertiza lor.

Concluzia este că clienții care își întocmesc propriile documente legale fac acest lucru pe propriul risc. În multe cazuri, nu vor exista consecințe, dar sunt anumite cazuri care contează. Practica dreptului în România, în ceea ce privește dreptul afacerilor, se axează pe de un avocat care are cunoștințele și expertiza necesară pentru a acoperi numeroasele aspecte ale dreptului pe care le are întreprinderile moderne.
Avocații care au susținut recent examenul de avocatură se întreabă când vor dobândi experiența necesară pentru a fi abordați de companii în legătură cu problemele corporative. Practica legii nu se rezumă doar la instanțe, ci și la sfătuirea clienților cum să își organizeze afacerile, pentru a evita orice fel de probleme.

Căutați un avocat specializat în drept Comercial-Societar?

Avocat Drept Comercial-Societar